Andrei Filotti.html



Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Această pagină conţine ghilimele diferite de cele recomandate („ ”). Sunteţi invitat să faceţi corecturile necesare, dacă doriţi.

Andrei Filotti
Data naşterii	27 octombrie 1930
Locul naşterii	Bucureşti, România
Ocupaţie	Consilier Tehnic Şef al Organizaţiei Naţiunilor Unite
Căsătorie	Ligia Filotti (născută Ligia Vasiliu)
Părinţi	Eugen Filotti, Elisabeta Taşcă

Andrei Filotti (n. 27 octombrie 1930 la Bucureşti, România) este un inginer hidroenergetician român, specialist în gospodărirea apelor. În perioada 1961-1962 A fost coordonatorul elaborării Planului General de Amenajare a Apelor din România care stabilea orientarea dezvoltării în scopuri multiple a apelor în deceniile următoare; în continuare a avut responsabilitatea coordonării încadrării noilor lucrări în prevederile acestui plan atât în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor de apă ale folosinţelor cât şi pentru combaterea inundaţiilor. A efectuat cercetări în domeniul gospodăririi apelor având contribuţii esenţiale în aplicarea modelării matematice şi a calculelor de eficienţă economică în acest domeniu. De asemenea a predat cursul de gospodărire a apelor şi de îndiguiri şi regularizări la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare a Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu. A părăsit România în 1982 lucrând în calitate de consilier şef al Secretariatului Naţiunilor Unite, coordonând proiecte în India, Bangladesh, Ciad, Nigeria, Senegal şi diferite alte ţări. După pensionarea sa a continuat să lucreze în calitate de consultant pentru diferite organizaţii internaţionale, concentrându-se asupra activităţilor de combatere a corupţiei.

modifică Copilărie şi perioada de studii

Andrei Filotti elev în clasa III-a primară (1938)

Andrei Filotti s-a născut la Bucureşti, la data de 27 octombrie 1930. Tatăl său, Eugen Filotti a fost un diplomat român, iar mama sa, Elisabeta Filotti, era fiica lui Gheorghe Taşcă, economist şi politician român, la acea dată Rector al Academiei Comerciale. În perioada 1936 – 1940 Andrei Filotti a învăţat la şcolile primare române din Grecia şi din Bulgaria, unde tatăl său era în post. Apoi, în perioada 1940-1947 a urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din Bucureşti, exceptând anul şcolar 1944/45 când a fost înscris la Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung-Muscel. Trecând ultimele două clase de liceu în acelaşi an, Andrei Filotti s-a înscris în 1947 la Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic Bucureşti. În urma transformărilor determinate de reforma învăţământului, el a absolvit Facultatea de Energetică, cu specialitatea hidroenergetică, trecând examenul de stat în 1952 şi obţinând diplomă de merit.

Angajându-se ca inginer proiectant, Andrei Filotti şi-a continuat studiile mai târziu. În anul 1968 a urmat un stagiu de specializare postuniversitar la Centre International des Stages din Paris. Apoi a obţinut titlul de doctor inginer în anul 1971 prezentând teza Aplicarea calculatoarelor electronice în gospodărirea apelor sub conducerea academicianului Dumitru Dumitrescu, din comisie făcând parte Prof. George Ciucu, Prof. Dorin Pavel şi Prof. Ştefan Zarea.^[1]

Andrei Filotti este căsătorit cu Maria-Ligia Filotti, născută Vasiliu, un critic şi istoric de artă, profesor la George Shultz National Foreign Affairs Training Center (Centrul Naţional de Pregătire în Domeniul Afacerilor Străine George Shultz) al Departamentului de Stat al SUA.

modifică Începuturile activităţii inginereşti

modifică Inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice

După absolvirea Politehnicii, Andrei Filotti a fost repartizat la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice - ISPE din Bucureşti, unde a lucrat ca reprezentant al Institutului pe şantierul centralei hidroelectrice Sadu V. Aici a urmărit în special lucrările de execuţie ale batardoului provizoriu, ale prizei de apă, ale galeriei de aducţiune şi ale castelului de echilibru. ^{[2] [3] [4]}

modifică Inginer cercetător la Institutul de Cercetări Hidraulice

În anul 1954, ca urmare a reducerii lucrărilor hidroenergetice, Andrei Filotti s-a transferat la Laboratorul de Cercetări Hidraulice (transformat ulterior în Institutul de Cercetări Hidraulice) al Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene. Într-o primă perioadă a urmărit lucrările de execuţie ale laboratorului, trecând apoi în activitatea de cercetare.

Numit şef al laboratorului de hidraulică a construcţiilor, Andrei Filotti s-a ocupat de cercetări de laborator pe modele hidraulice. Dintre studiile pe care le-a coordonat, cele mai importante au fost:

• Studiul mişcării aluviunilor de pe braţul Bala-Borcea al Dunării; ^[5]
• Studiul regularizării râului Siret în zona podului de la Şcheia, Iaşi;^[6]
• Studiul vârtejurilor cu antrenare de aer la priza de apă a combinatului industrial Brăila ^{[7] [8]}
• Studiul infiltraţiilor cu ajutorul calculatoarelor analogice. ^{[9] [10]}

Andrei Filotti cercetător la ICH (1955)

modifică Activitatea din domeniul gospodăririi apelor

În 1959 Andrei Filotti s-a transferat la Institutul pentru Planuri de Amenajare şi Construcţii Hidrotehnice (IPACH) ^[11], unde a ocupat succesiv funcţiile de şef de colectiv, şef de atelier, consilier şi, începând din 1968, inginer şef. În anul 1982, Andrei Filotti şi-a dat demisia, emigrând în Statele Unite ale Americii.

Institutul primise însărcinarea să elaboreze planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice din România şi era în faza de a se reprofila pentru a răspunde la această solicitare. În cadrul IPACH, Andrei Filotti a ales gospodărirea apelor ca domeniu de activitate care a constituit centrul preocupărilor sale profesionale.

modifică Contribuţii metodologice

În anul 1960, gospodărirea apelor constituia o preocupare marginală, fiind considerată o activitate anexă a hidrotehnicii. Andrei Filotti a reuşit să separe problemele constructive ale construcţiilor hidrotehnice de cele funcţionale, şi, împreună cu colaboratorii săi, să dezvolte gospodărirea apelor într-o disciplină de sine stătătoare, devenind în acelaşi timp unul din principalii ei reprezentanţi. Pe lângă activităţile de elaborare a planurilor de amenajare şi a altor studii de proiectare, crearea unei noi discipline a necesitat înainte de toate importante inovaţii metodologice care se datoresc în foarte mare măsură lui Andrei Filotti.

modifică Lărgirea domeniului de preocupări din gospodărirea apelor

În anul 1959 gospodărirea apelor se ocupa exclusiv de satisfacerea cerinţelor de apă calitative ale folosinţelor. Andrei Filotti a lărgit sfera de preocupări a disciplinei la toate aspectele legate de amenajarea resurselor de apă. Dintre noile ramuri ale gospodăririi apelor pe care le-a creat, cele care au fost dezvoltate cu precădere au fost gospodărirea apelor mari şi gospodărirea calităţii apelor.

• În domeniul combaterii inundaţiilor, concepţia uzuală în România era de a proteja, de obicei prin îndiguiri, obiectivele care erau periclitate de viituri. Rezolvarea punctuală nu ţinea seama de efectele lucrărilor de îndiguire asupra ansamblului cursului de apă. În particular, ele neglijau atât efectele de ridicare a nivelului apei în amonte, din cauza ştrangulării secţiunilor, cât şi creşterea debitelor în aval, consecinţă a eliminării efectului natural de atenuare din luncile inundabile. Trecerea la noile concepte de gospodărire a apelor mari, susţinute de Andrei Filotti, implica analize pe întreg cursul de apă şi a avut drept consecinţă o schimbare radicală a soluţiilor adoptate pentru apărarea împotriva inundaţiilor. În loc de a se concentra exclusiv pe lucrări de îndiguire, ca în trecut, viziunea lui Andrei Filotti punea un accent sporit pe reducerea undelor de viitură, prin lacuri de acumulare sau poldere laterale, astfel încât să se compenseze efectele negative ale îndiguirilor.^{[12] [13]}

• În domeniul calităţii apelor, concepţia veche era de a controla calitatea apelor din râuri exclusiv prin epurarea apelor uzate înainte de deversarea lor în râuri. Conceptul de gospodărire a calităţii apelor lua în consideraţie şi sursele de poluare difuze, iar, pe de altă parte, extindea analizele şi asupra proceselor calitative din cursurile de apă sau din lacuri. De asemenea, noile concepte ţineau seama nu doar de situaţiile limită, care stăteau la baza dimensionării staţiilor de epurare, ci întreaga variaţie în timp a elementelor hidrologice, şi la efectele calitative ale evacuării unor debite din lacurile de acumulare.

Pe lângă acestea, Andrei Filotti a introdus concepte noi de gospodărire a apelor subterane, care puneau în evidenţă legătura dintre apele de suprafaţă şi cele subterane şi preconizând sisteme de reîmprospătare a apelor subterane din resursele de suprafaţă. De asemenea, el s-a preocupat şi de gospodărirea debitelor solide, care aveau influenţă atât asupra colmatării lacurilor de acumulare, cât şi asupra proceselor morfologice ale albiilor. ^[14]

Andrei Filotti cu participanţii la Congresul pentru Combaterea Dezastrelor Provocate de Ape, la recepţia de la Palazzo Vecchio din Florenţa (1967)

modifică Abordarea sistemică a gospodăririi apelor

O a doua contribuţie teoretică importantă a lui Andrei Filotti a fost cea a unei abordări sistemice, în care se punea accentul pe definirea modului de conlucrare între diferitele elemente ale unei scheme de amenajare. Astfel, dacă până în 1959 diferitele lucrări de amenajare a apelor erau concepute, promovate şi exploatate independent, în perioadele următoare, prin aplicarea acestei viziuni sistemice, s-a ajuns la o coordonare atât în privinţa promovării lucrărilor, cât şi a realizării şi exploatării lor, diferitele lucrări fiind integrate în sisteme de gospodărire a apelor.

De exemplu, în perioada anilor 1950, cu ocazia promovării şi execuţiei sistemului hidroenergetic al Barajului Izvorul Muntelui de pe Bistriţa s-a arătat că barajul putea iriga aproximativ 200.000 ha în Bărăgan şi de asemenea putea avea un efect de reducere a debitelor de viitură. Totuşi, execuţia canalului magistral de irigare Siret – Bărăgan a fost începută abia în anii 1980 şi nu a fost terminată nici până în prezent, iar în privinţa atenuării undelor de viitură, pentru mulţi ani exploatarea nu a ţinut seama de situaţia apelor mari din bazinul Siret şi ca atare, în cursul viiturilor din anii 1970 au fost înregistrate cazuri în care exploatarea lacului a dus chiar la mărirea viiturilor de pe Siretul inferior. Situaţia se schimbase radical în anii 1960, un exemplu reprezentativ fiind cel al Barajului Vidraru. Bazat pe studiile de gospodărire a apelor efectuate după noile metodologii, barajul a fost promovat de la început ca o lucrare cu folosinţe multiple. În acelaşi timp cu execuţia barajului sau la doar câţiva ani de la terminarea lui, au fost date în funcţiune şi sistemele de alimentare cu apă ale municipiului Bucureşti şi, ulterior, ale municipiului Piteşti, precum şi lucrările de irigaţii de pe râul Argeş. Această abordare, care este în mare parte rezultatul concepţiilor promovate de Andrei Filotti, a fost generalizată la toate lucrările de amenajare a apelor din România.

Noile concepte care amplificau analizele cu caracter tehnologic, făceau mult mai dificilă rezolvarea de către o aceeaşi echipă atât a problemelor de ordin constructiv, cât şi a celor de gospodărire a apelor. Ca urmare, în cadrul institutului IPACH, a fost creat un sector specializat în problemele specifice noii discipline, sector pe care Andrei Filotti l-a condus până în perioada în care a părăsit Institutul.^{[15] [16]}

Reuşind să convingă conducerea Comitetului de Stat al Apelor de importanţa unor analize temeinice de gospodărire a apelor în promovarea unei politici raţionale a apelor, unităţile din subordinea sa au avut ca responsabilitate elaborarea marii majorităţi a studiilor de gospodărire atât pentru lucrările de amenajare şi folosire a apelor finanţate de Comitetul de Stat al Apelor (sau de organele care i-au succedat), cât şi cele finanţate de alte instituţii. Studiile efectuate erau elaborate pe baza unor metodologii pe care fie Andrei Filotti le elaborase direct, fie la definitivarea cărora avusese un aport esenţial. În plus, a contribuit direct la soluţiile propuse în diferitele proiecte, în special în selecţionarea amplasamentelor lacurilor de acumulare. ^[17]

modifică Viziunea dinamică a gospodăririi apelor

Până în 1959, gospodărirea apelor avea o viziune statică. Ea se concentra asupra investiţiilor, având ca obiect alegerea lucrărilor de amenajare a apelor necesare pentru a realiza un anumit efect. După alegerea lucrărilor, sarcina gospodarului de ape era considerată terminată, etapa următoare, cea de realizare a lucrărilor revenind constructorilor hidrotehnicieni. După acest mod de abordare, la anumite perioade, după darea în funcţiune a unui grup de lucrări hidrotehnice într-un bazin hidrografic, era necesară o nouă intervenţie a gospodarilor de ape, pentru selecţionarea unor noi lucrări.

Andrei Filotti a fost unul din cei mai puternici adversari ai acestei abordări statice. În noua concepţie pe care a introdus-o, alegerea unor lucrări era doar începutul unui ciclu în activitatea de gospodărire a apelor. Etapa următoare era cea de stabilire a parametrilor funcţionali a construcţiilor componente ale sistemelor proiectate, iar în continuare, după darea în funcţiune a lucrărilor, gospodărirea apelor devenea activitatea determinantă în faza de exploatare a lucrărilor. Chiar dacă infrastructura realizată nu se modifica în timpul exploatării, apăreau schimbări importante atât în condiţiile hidrologice, cât şi în dezvoltarea social-economică, care impuneau adaptarea continuă a modului de exploatare. ^[18]

Deşi abordarea dinamică se aplica în toate ramurile gospodăririi apelor, ea apărea deosebit de importantă în gospodărirea apelor mari acoperind toate operaţiile de combatere a inundaţiilor, incluzând planurile de apărare, prognoza şi alarmarea în cazuri de inundaţii, exploatarea lucrărilor în perioadele de ape mari, intervenţia în situaţiile de inundaţii şi lucrările de reabilitare după trecerea viiturilor.

modifică Sistemele informatice de gospodărire a apelor

O consecinţă a acestei viziuni dinamice era necesitatea luării unor decizii permanente de conducere în exploatarea sistemelor de gospodărire a apelor. Complexitatea deciziilor impunea un sistem decizional ierarhizat. Andrei Filotti a introdus conceptul de sisteme informaţionale de gospodărire a apelor care serveau la colectarea tuturor informaţiilor necesare, dintre care unele, cu caracter istoric, trebuiau stocate şi prelucrate statistic, iar altele, operative, reflectau situaţia de moment. În cadrul sistemelor informatice, informaţiile erau prelucrate şi puse la dispoziţia organelor de decizie. Aceleaşi sisteme informatice serveau apoi la transmiterea deciziilor către organele de decizie şi raportarea executării deciziilor către organele de urmărire. Tot el a iniţiat proiectarea primelor sisteme informaţional-decizionale de gospodărire a apelor din România.^[19]

modifică Proiectare

Activitatea de proiectare din cadrul IPACH a început cu elaborarea Planurilor de Amenajare a Apelor. În prima etapă, de elaborare a planurilor de amenajare pe bazine hidrografice, Andrei Filotti a avut fost însărcinat cu planul de amenajare a bazinului Siret. După aceea, el a avut responsabilitatea, în calitate de şef de proiect, a Planului Naţional de Amenajare a Apelor din România, care identifica soluţiile pentru amenajarea bazinelor hidrografice ale României până la utilizarea întregului potenţial şi selecţiona lucrările care urmau să fie executate într-o primă etapă de 15 ani.

În perioada următoare, Andrei Filotti a coordonat unităţile de proiectare având responsabilitatea detalierii elementelor de gospodărire a apelor ale lucrărilor care intrau în planurile de investiţii, stabilind proporţiile şi parametrii tuturor lucrărilor, studiind oportunitatea lor tehnică şi analizând oportunitatea lor economică. Dacă la început accentul principal era pus pe satisfacerea cerinţelor de apă, studiile au acoperit după puţin timp şi alte aspecte ale gospodăririi apelor, în special cele legate de combaterea inundaţiilor. ^[20]

Activitatea lui Andrei Filotti nu s-a limitat la coordonare, el având o contribuţie directă la alegerea soluţiilor unor sisteme importante de gospodărire a apelor dintre care pot fi menţionate sistemul Paltinul de pe Doftana, sistemul de lacuri de acumulare din bazinul Bahlui pentru apărarea municipiului Iaşi, sistemul de amenajare a Siretului inferior şi canalul magistral Siret-Bărăgan, lacul de acumulare Barajul Tărlung pentru alimentarea cu apă a oraşului Braşov, sistemul de gospodărire a apelor din bazinul Jiului mijlociu, bazat pe lacul de acumulare Rovinari, sistemele de combatere a inundaţiilor din bazinele Mureşului superior şi Bârladului, sistemul de gospodărire a apelor din zona Miercurea Ciuc şi altele. ^[21]

Andrei Filotti, reprezentant al României la conferinţa de la Geneva a Comisiei Economice pentru Europa a ONU (1968)

modifică Cercetare

Atacarea unor domenii noi de actitivate era posibilă doar cu un efort considerabil de cercetare, pentru elaborarea metodologiilor de studiu. Majoritatea acestor cercetări au fost efectuate în paralele cu activitatea de proiectare, fiind coordonate direct de Andrei Filotti. Concentrarea ambelor preocupări în aceeaşi unitate, asigura o aplicabilitate imediată a cercetărilor şi orienta cercetările în direcţiile în care necesitatea de inovaţie era mai mare.

modifică Modelarea matematică în gospodărirea apelor

Una din realizările cele mai importante ale lui Andrei Filotti la nivel metodologic a fost introducerea modelării matematice în gospodărirea apelor. Primele modele au fost operaţionale în 1960 şi pentru aplicarea lor s-a făcut la calculatoarele electronice CIFA construite la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. Gospodărirea apelor a fost primul domeniu în care modelarea matematică din România a depăşit cadrul experimental şi a fost extinsă la aplicaţii practice pe scară largă. Începând din 1961-1962, modelele matematice elaborate sub conducerea lui Andrei Filotti erau utilizate ca metodă standard în toate studiile de gospodărire a apelor din România.^[22]

Pe lângă simularea matematică, Andrei Filotti s-a preocupat de modelarea caracterului stohastic al proceselor de gospodărire a apelor. Pentru aceasta el a definit probabilitatea de satisfacere a folosinţelor şi a iniţiat utilizarea metodelor Monte Carlo în procesele de gospodărire.

În perioada dintre 1962 şi 1975, Andrei Filotti a dezvoltat aceste modele şi a extins sfera lor de aplicare, ceea ce a devenit posibil şi datorită capacităţilor sporite ale noilor calculatoare electronice. Modelele de simulare matematică elaborate în această perioadă mai erau utilizate în România şi după anul 2000. ^{[1] [21]}

modifică Calculele economice în gospodărirea apelor

Până la jumătatea anilor 1950, în toate ţările cu regim comunist deciziile referitoare la investiţii se luau exclusiv pe criterii politice, fără a ţine seama de criteriile de eficienţă economică, considerate la acea vreme ca fiind specifice regimurilor capitaliste. După moartea lui Stalin, această abordare a început să fie contestată de diferiţi economişti din Uniunea Sovietică, Polonia, România şi alte ţări socialiste.

Lucrările de gospodărire a apelor cereau fonduri de investiţii importante astfel încât utilizarea unor criterii economice în fundamentarea soluţiilor putea avea consecinţe importante. Încă din perioada elaborării planurilor de amenajare, Andrei Filotti a adaptat la domeniul gospodăririi apelor teoriile economice referitoare la eficienţa economică a investiţiilor şi a depus eforturi mari pentru a asigura adoptarea lor. Deşi iniţial criticate de organele de partid ca o încercare de a introduce metode capitaliste, cu sprijinul Institutului de Cercetări Economice al Academiei Române, metoda pentru calculul economic al investiţiilor propusă de Andrei Filotti şi Mircea Stănculescu a fost în cele din urmă aprobată.

Ca şi mulţi alţii dintre susţinătorii principiului de fundamentare a eficienţei economice a investiţiilor, Andrei Filotti vedea în acest principiu nu numai o metodologie de calcul, ci şi un instrument de a frâna caracterul politic arbitrar al deciziilor privind dezvoltarea economică în general şi a amenajării apelor în particular. În anii 1960 această speranţă a fost în parte împlinită şi, în perioadele următoare, tendinţa a continuat în alte ţări cu regimuri socialiste. În România însă, în special în anii 1980, rezultatele scontate de Andrei Filotti nu s-au realizat. Gradual s-a revenit la deciziile politice arbitrare; deşi, teoretic, metodologiile mai erau în vigoare, cifrele erau măsluite astfel încât să demonstreze că deciziile politice reflectau şi o clarviziune economică.

Andrei Filotti a dezvoltat şi metoda de repartizare pe beneficiari a costurilor lucrărilor de gospodărire a apelor cu folosinţe multiple, ale căror investiţii şi cheltuieli de exploatare trebuiau acoperite de fiecare dintre aceştia. Metodologia propusă de Andrei Filotti ţinea seama de interesele şi constrângerile fiecăruia dintre beneficiari, fără a avantaja pe niciunul în detrimentul celorlalţi. Ea a fost acceptată de toate părţile implicate, fiind adoptată ca metodă standard. ^{[23] [24] [25]}

Tot în domeniul economic, Andrei Filotti a adaptat teoria deciziilor în condiţii de risc şi incertitudine la gospodăririi apelor. Plecând de la premiza că procesele de gospodărire a apelor, în special cele legate de gospodărirea apelor mari şi de combaterea inundaţiilor, aveau un caracter aleatoriu, exitând perioade mai mult sau mai puţin îndelungate între momentele producerii unor evenimente catastrofale, Andrei Filotti a căutat să găsească metode matematice care să cuatifice riscul economic. Şi aceste metodologii au fost aplicate la diferite proiecte de investiţii de care s-a ocupat.

Ultimul domeniu pe care Andrei Filotti l-a abordat este cel al aplicării logicii vagi în gospodărirea apelor. Rezultatele acestor cercetări nu au fost însă generalizate după plecarea sa din institut.

modifică Contribuţii la creerea unei secţii de cercetare în domeniul gospodării apelor

După acceptarea statutului gospodăririi apelor ca disciplină de sine stătătoare, în anul 1964, Institutul de Studii şi Cercetări Hidrotehnice a decis să înfiinţeze o secţie de cercetare în domeniul gospodăririi apelor, condusă de Constantin Pârvulescu. Pentru perioada iniţială de organizare a secţiei şi de pornire a primelor cercetări, Institutul a făcut apel la colaboratori externi, printre care şi Andrei Filotti. În calitate de consilier, el a definit orientările generale ale secţiei şi planul de lucru pentru primii ani de activitate.

modifică Activitate didactică

În paralel cu activitatea de proiectare, în anul 1971, Andrei Filotti a fost numit asistent al Prof. Ion Teodorescu la Catedra de Îndiguiri şi Regularizări de albii şi gospodărire a apelor a Facultăţii de Îmbunătăţiri Funciare din cadrul Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu. În anul următor, după transferul lui Ion Teodorescu la Institutul de Construcţii, Andrei Filotti a preluat catedra, predând cursul de Îndiguiri şi regularizări de albii, precum şi cursul de Gospodărirea Apelor. Acesta a fost primul curs de gospodărire a apelor dintr-un institut de învăţământ superior din România. În anii următori, Andrei Filotti şi-a publicat cele două cursuri. Andrei Filotti şi-a continuat activitatea didactică până în 1979.^{[26][27] [28]}

În afară de aceasta, Andrei Filotti a predat şi cursuri de modelare matematică în gospodărirea apelor la cursurile post-universitare organizate de Institutul de Construcţii din Bucureşti.

modifică Acţiuni internaţionale

Andrei Filotti a participat în calitate de reprezentant al Guvernului Român la Conferinţa pentru Problemele Apelor a Comisiei Economice pentru Europa (CEE) a Naţiunilor Unite, organizată la Geneva în 1968. La această conferinţă, Andrei Filotti a primit însărcinarea de a elabora un raport de sinteză al metodologiilor utilizate în ţările CEE pentru amenajarea bazinelor hidrografice şi de a face propuneri pentru unificarea metodologiilor, raport care a fost prezentat în anul următor.^[29]

modifică Lucrări de cercetare în Statele Unite

În anul 1982 Andrei Filotti a emigrat în Statele Unite, unde şi-a continuat activitatea de cercetare. El s-a ocupat de probleme de inginerie eoliană, elaborând o metodă de dimensionare a faţadelor de sticlă ale clădirilor foarte înalte supuse la acţiunea vântului. În anii 1970 se înregistraseră în zona Boston o serie de accidente când, în timpul unor vânturi puternice, au fost smulse toate panourile de sticlă ale unor zgârie-nori. Institutul Naţional de Standardizare (National Instititute of Standards a considerat necesară revizuirea normelor în vigoare. În cadrul unui contract cu Institutul Naţional de Standardizare, Andrei Filotti a elaborat o nouă metodologie de calcul care ţinea seama de forţele de sucţiune create de vârtejurile de aer, determinate prin încercări pe modele în tuneluri aerodinamice.^[30]

modifică Consilier al Organizaţiei Naţiunilor Unite

La sfârşitul anului 1983 Andrei Filotti a fost angajat consilier tehnic şef al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În această calitate i-a revenit responsabilitatea coordonării diferitor proiecte în Asia de Sud-Est.

modifică Introducerea analizei de sisteme în India

Proiectul acorda asistenţă guvernului Indiei pentru înfiinţarea unei unităţi specializate în elaborarea de modele matematice şi în utilizarea calculatoarelor electronice pentru gospodărirea apelor în cadrul Comisiei Centrale de Gospodărire a Apelor (Central Water Commission). Proiectul era realizat cu sprijinul prof. Warren A. Hall de la Universitatea de Stat din Colorado Colorado State University din Fort Collins, SUA. Andrei Filotti era însărcinat cu acţiunile de calificare a personalului şi de elaborare a unui prim set de modele matematice.

Modul de abordare al modelării matematice în India era cu totul diferit de cel din România. Pe când modelele matematice de care Andrei Filotti se ocupase la Bucureşti fuseseră elaborate ca o activitate anexă în cadrul Institutului de Proiectare, cu puţin sprijin din partea Consiliului Naţional al Apelor, în India, Comisia Centrală de Gospodărire a Apelor înfiinţase o unitate specializată, căreia i-a asigurat un sprijin susţinut. Rezultatele nu au fost vizibile în timpul proiectului, dar după un interval de câţiva ani, India a reuşit să devină una din ţările în care elaborarea de software, nu numai pentru gospodărirea apelor, a devenit extrem de dezvoltată, pe când în România activitatea respectivă a stagnat. Proiectul pe care Andrei Filotti l-a coordonat constituie un exemplu de utilizare a asistenţei tehnice străine pentru o dezvoltare durabilă, deschizând noi domenii de activitate, pe care guvernul ţării le sprijină şi după terminarea programului de asistenţă tehnică. ^[31]

modifică Asistenţă pentru Programul Alimentar Modial în Bangladesh

În urma unei perioade secetoase de la sfârşitul anilor 1970 şi a unei crize acute de alimente în Bangladesh, Programul Mondial Alimentar (PAM) al ONU a iniţiat un program de ajutorare a ţării cu alimente. Având în vedere populaţia de aproximativ 100 milioane de locuitori a ţării, programul a devenit în scurt timp cel mai însemnat program de asistenţă al PAM, care a solicitat ajutorul Naţiunilor Unite pentru gestionarea tehnică a programului. Numit consilier tehnic şef al Naţiunilor Unite pentru această asistenţa tehnică, Andrei Filotti a căutat să definească obiectivele programului, astfel încât să îl transforme dintr-un program de asistenţă umanitară într-un program integrat de asistenţă pentru dezvoltare. Obiectivele programului au fost definite ca fiind următoarele:

• Acoperirea deficitului cronic de alimente al ţării prin punerea la dispoziţia guvernului a unor cantităţi de grâu din resursele PAM;

• Utilizarea acestor resurse printr-un program “Muncă pentru Alimente” (Food for Work) în cadrul căruia să se realizeze lucrări cu manoperă intensivă, plata manoperei făcându-se în alimente. În acest mod exista garanţia că alimentele ajungeau să se asigure nevoile de hrană ale păturilor celor mai dezavantajate ale populaţiei;

• Reducerea şomajului cronic din Bangladesh prin asigurarea unor locuri de muncă pentru muncitorii necalificaţi;

• Utilizarea forţei de muncă pentru proiecte de dezvoltare astfel încât resursa de alimente pusă la dispoziţie să devină o resursă pentru dezvoltare; în acest scop s-au identificat lucrări hidrotehnice de terasamente (în general reprofilări de diguri sau decolmatări de canale de irigaţie sau desecare), executabile prin muncă manuală, care să executate în cadrul programului. Deoarece resursele bugetare ale guvernului erau insuficiente pentru executarea acestor lucrări, programul dădea posibilitatea organelor de gospodărire a apelor să efectueze lucrările necesare de întreţinere şi să evite degradarea infrastructurii existente; în plus, o parte din resurse erau utilizate pentru lucrări noi de hidroamelioraţii;

• Ca obiectiv de lungă durată programul urmărea schimbarea obiceiurilor alimentare ale populaţiei, prin reducerea consumului de orez şi creşterea consumului de grâu (tradiţional extrem de redus). Acest obiectiv era important deoarece, la densitatea pe populaţie din Bangladesh, hrana necesară nu putea fi asigurată decât prin două sau chiar trei recolte anual. Resursele de apă reduse din anotimpul secetos erau suficiente doar pentru irigarea unor suprafeţe reduse în cazul culturilor de orez, dar permiteau cultivarea unor suprafeţe mult mai mari cu grâu, care necesita cantităţi de apă mai reduse. Modificarea obiceiurilor alimentare era singurul mod în care se putea tinde spre acoperirea necesarului de alimente al populaţiei din producţia internă, în condiţiile naturale din Bangladesh.

Ceremonia începerii lucrărilor de realizare a unui canal de deviere a apelor la în zila Tetulia, districtul Panchagarh, Bangladesh.
De la stânga la dreapta: Primarul din Tetulia, Preşedintele Sfatului Bătrânilor din Tetulia, Deputatul districtului Tetulia în Parlamentul din Bangladesh, Inginerul Şef al Unităţii Regionale de Gospodărire a Apelor şi Andrei Filotti, Consilier şef al Organizaţiei Naţiunilor Unite (1987)

Pe lângă lucrările de terasamente, sistemele de îndiguiri sau de irigaţii şi desecare mai necesitau şi reconstrucţii sau construcţii hidrotehnice noi, în general stăvilare şi staţii de pompare, care nu puteau fi efectuate exclusiv cu muncă manuală. Andrei Filotti s-a opus obţinerii fondurilor necesare prin monetizarea resurselor alimentare, deoarece aceasta ar fi redus avantajele sociale ale programului. După negocieri a fost pusă la punct o colaborare a mai multor agenţii internaţionale printr-un ansamblu de programe de asistenţă corelate şi anume:

• Programul Alimentar Mondial punea la dispoziţie resursele de grâu şi se ocupa de problemele logistice de transport şi distribuire al grâului şi de urmărire a modului de distribuire astfel încât să se evite risipirea resurselor;

• Banca Mondială asigura, prin credite, fondurile necesare pentru construcţiile hidrotehnice anexă ale lucrărilor de terasamente finanţate prin alimente de PAM;

• Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) finanţa asistenţa tehnică necesară pentru identificarea sistemelor care urmau să fie executate, evaluarea viabilităţii lor tehnice şi economice şi pentru dimensionarea şi evaluarea lucrărilor precum şi pentru urmărirea tehnică a execuţiei;

• Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Departamentul de Cooperare Tehnică pentru Dezvoltare - Department of Technical Cooperation for Development (DTCD) asigura asistenţa tehnică finanţată de PNUD şi coordonarea tehnică a diferitelor componente ale programului; această componentă era condusă de Andrei Filotti;

• Agenţia de Dezvoltare Internaţională a Canadei - Canadian International Development Agency (CIDA) asigura asistenţa tehnică pentru proiectarea construcţiilor hidrotehnice finanţate de Banca Mondială.

Contribuţia lui Andrei Filotti a fost esenţială atât în conceperea acestui program complex, cât şi în punerea lui în aplicare. În momentul în care el a părăsit proiectul, primind alte însărcinări, proiectul ajunsese să valorifice anual resurse de grâu în valoare de 30 milioane dolari (1990) şi să utilizeze o forţă de muncă de 500.000 oameni. Proiectul era considerat cel mai complex proiect pe care Programul Alimentar Mondial îl executase până în acel moment şi un model pentru programele următoare.^{[32] [33] [34]}

modifică Consilier al Secretariatului General al Naţiunilor Unite

În anul 1990 Andrei Filotti a fost promovat pe postul de consilier al Secretariatului General al Naţiunilor Unite de la New York pentru probleme de gospodărire a apelor şi a mediului înconjurător. El a îndeplinit această funcţie în timpul mandatelor lui Javier Pérez de Cuéllar şi Boutros Boutros-Ghali, până în august 1994.

În calitate de consilier al Secretariatului General, principala responsabilitate a lui Andrei Filotti era ca, la ordinul Secretarului General sau al unuia din Secretarii Generali Adjuncţi, să efectueze diferite misiuni, legate de expertiza sa tehnică, pe lângă guvernele ţărilor membre ale Naţiunilor Unite. Dintre acestea sunt de menţionat misiunile efectuate în Maroc, Siria, India, Madagascar, România şi alte ţări, în scopul identificării necesităţilor de asistenţă ale ţărilor în curs de dezvoltare şi pentru formularea unor proiecte care să fie finanţate de Organizaţia Naţiunilor Unite sau de alte organizaţii de asistenţă internaţională.

Andrei Filotti a mai participat, ca reprezentant al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la diferite conferinţe internaţionale, dintre care pot fi citate conferinţele statelor donatoare pentru definirea de programelor de asistenţă tehnică pentru Nigeria, Laos, Republica Moldova şi altele. Pe lângă aceste însărcinări, el mai avea responsabilitatea coordonării şi supravegherii execuţiei unor proiecte finanţate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) sau de alte organisme internaţionale şi executate de diferite agenţii ale Naţiunilor Unite.

Proiectele a căror execuţie Andrei Filotti a urmărit-o direct erau tot din domeniul amenajării resurselor de apă. Dintre acestea sunt mai reprezentative: Planul de amenajare al bazinului lacului Chad, Planul de amenajare al apelor din Senegal, Sistemul informaţional hidrologic din Bangladesh, Alimentări cu apă rurală din Madagascar şi altele. În studiile pe care le-a coordonat, Andrei Filotti a încercat să introducă concepte moderne noi, chiar dacă uneori trebuiau adaptate ţinând seama de necesităţile unor ţări în curs de dezvoltare.

Andrei Filotti, reprezentant al ONU la Conferinţa Organizaţiei Africane pentru Amenajarea Masivului Fouta Djallon, Conakry (1992)

modifică Planul de amenajare a bazinului Ciad

Planul de amenajare al bazinului lacului Ciad a fost executat de Comisia Bazinului Lacului Ciad – Lake Chad Basin Commission (LCBC) cu sediul la N’Djamena, la care participau Camerun, Ciad, Niger şi Nigeria, iar apoi Republica Centrafricană, condus cu o competenţă deosebită de şeful de proiect, Yaya, un expert din Burkina Faso. LCBC – condusă de secretarul executiv Abubakar B. Jauro a acordat o mare importanţă acestui plan.

Acest plan a constituit o rupere cu principiile tradiţionale ale planurilor de amenajare, corespunzând unei viziuni noi a gospodăririi apelor. În loc de a se concentra pe alegerea lucrărilor necesare pentru satisfacerea unor cerinţe de apă date sau prognozate ale economiilor naţionale, planul bazinului Ciad analiza a căutat să pună în evidenţă interacţiunea dintre gospodărirea apelor şi celelalte ramuri economice şi să definească în special măsurile care trebuiau luate de celelalte sectoare economice pentru a asigura o utilizare raţională a apelor. ^{[35] [36]}

Andrei Filotti în faţa Preşedinţiei Republicii Kârgâze, Bişkek (1998)

modifică Planul de dezvoltare al Masivului Fouta Djallon

Planul de dezvoltare al era o iniţiativă a Organizaţiei Unităţii Africane. Masivul Fouta Djallon, este situat în partea de vest a Africii, ocupând cea mai mare pare a Guineii, precum şi părţi mai reduse din statele învecinate. Pe acest masiv muntos se concentrează precipitaţiile aduse în sezonul secetos de curenţii de aer din spre Oceanul Atlantic, masivul fiind zona din care izvorăsc principalele cursuri de apă din Africa de Vest: Senegal, Gambia, Niger, Konkoure şi altele mai mici, resursele cărora sunt vitale pentru întreaga zonă. Totuşi din cauza climatului tropical, echilibrul natural al masivului este precar şi capacitatea de regenererare a vegetaţiei este relativ redusă.

Extinderea practicilor agricole tradiţionale ale populaţiei, ca urmare a creşterii demografice risca să distrugă acest echilibru şi să afecteze economia tuturor ţărilor din aval. Elaborarea planului a fost coordonată de un specialist din Coasta de Fildeş pentru partea hidrologică şi de Andrei Filotti pentru partea de gospodărire a apelor. Rolul planului era de a identifica practici noi de utilizare a teritoriului şi de a sensibiliza populaţia în aplicarea lor, noile tehnici trebuind să îndeplinească atât cerinţele economice ale populaţiei, cât şi cele de protecţie a mediului. Planul, prezentat la o conferinţă a OUA ţinută la Conakry a identificat o serie de proiecte pilot în care noile tehnici să fie experimentate cu colaborarea colectivităţilor locale.

După ce, în anul 1965 preşedintele Guineeii Ahmed Sékou Touré întrerupsese legăturile politice cu Franţa şi a adoptat o orientare socialistă, Guineea a obţinut ajutoare din partea ţărilor socialiste din Europa. În cadrul acestei asistenţe, la începutul anilor 1970 specialişti din Cehoslovacia elaboraseră planuri de amenajare pentru toate cursurile de apă ale Guineeii. Aceste planuri de amenajare urmăriseră în linii mare aceleaşi principii de bază ca şi Planurile de Amenajare ale bazinelor hidrografice din România. Niciuna din lucrările identificate nu fusese însă realizată, din cauza dificultăţilor de finanţare. În momentul elaborării studiului pentru masivul Fouta Djallon, niciuna dintre propunerile acestor planuri de amenajare nu a putut fi valorificată. Cerinţele din noua etapă impuneau o abordare care să nu pună accentul doar pe amenajarea resurselor de apă, ci pe o dezvoltare coordonată a diferitelor sectoare economice. În noua optică amenajarea bazinului versant avea cea puţin aceeaşi importanţă cu amenajarea cursurilor de apă. ^{[37] [38]}

Andrei Filotti când era director pentru operaţii la SWIPCO (1998)

Cele de mai sus sunt prezentate doar pentru a ilustra noul mod de abordare a planurilor de amenajare. Comparând Planul de amenajare al bazinului Ciad şi programul de amenajare a masivului Fouta Djallon, cu planul de amenajare al Apelor din România, toate coordonate de Andrei Filotti, se poate vedea evoluţia gândirii sale, de la o amenajare în scopuri multiple a resurselor de apă la o dezvoltare economică integrată a întregului bazin hidrografic.

În această viziune, gospodărirea apelor nu se mai concentrează asupra unor programe de investiţii ale guvernelor, ci se preocupă de identificarea modalităţilor de conlucrare a tuturor elementelor componente ale societăţii pentru o utilizare mai eficientă a apelor. Un rol important revine în acest caz asociaţiilor de factori interesaţi în realizarea unui efect comun. Asemenea asociaţii pot fi asociaţii de utilizatori, în special pentru sisteme de irigaţii sau de alimentări cu apă. De asemenea pot fi asociaţii de gospodărire a bazinelor versante care se preocupă de modalităţile de utilizare a suprafeţei bazinului versant pentru a obţine efecte ca reducererea undelor de viitură, reducerea eroziunilor de sol, a antrenării aluviunilor şi a colmatării albiilor etc. Asemenea acţiuni impun un amplu program de orientare a populaţiei astfel încât să înţeleagă importanţa problemelor şi să se implice direct în rezolvarea lor. În concepţia lui Andrei Filotti, asemenea acţiuni nu elimină necesitatea lucrărilor de investiţii în gospodărirea apelor, însă sunt o condiţie esenţială pentru ca ele să-şi atingă efectele. Deoarece antrenarea păturilor largi ale populaţiei în participarea la gospodărirea apelor este mult mai complexă decât executarea de construcţii hidrotehnice, atenţia organelor de gospodărire a apelor trebuie îndreptată în primul rând spre aceste acţiuni. ^[39]

modifică Alte lucrări

După pensionarea sa din cadrele Organizaţiei Naţiunilor Unite, Andrei Filotti a continuat activitatea pe cont propriu, fiind şi conducătorul propriei sale firme de consultanţă. În această calitate a continuat să mai lucreze pentru Naţiunile Unite, efectuând misiuni în Uzbekistan (pentru asistenţă la definirea programului de regenerare a Mării Aral), în Iordania, Guineea-Bissau şi altele.

modifică Evaluarea programului de protecţie a mediului din Rusia

Andrei Filotti în Alexandria, Virginia pe malul râului Potomac (2004)

În perioada de dezgheţ de după terminarea războiului rece, Statele Unite au iniţiat un program de asistenţă tehnică pe probleme de protecţie a mediului. Convenţia de colaborare a fost semnată de Al Gore, vicepreşedinte al Statelor Unite şi de Victor Cernomîrdin, prim-ministru al Rusiei, fiind cunoscut în cercurile de specialitate drept programul Gore-Cernomîrdin. Pentru evaluarea proiectului, după prima fază de execuţie şi pentru formularea de recomandări pentru faza următoare guvernul Statelor Unite a numit o comisie de trei specialişti, în cadrul căreia Andrei Filotti era expertul pentru problemele de gospodărire a calităţii apelor. Comisia a făcut ample investigaţii de teren la Moscova, Volgograd şi Nijnîi-Tagil, amplasamentele unde se desfăşurau lucrările proiectului. ^[40]

modifică Formarea de asociaţii de utilizatori de apă în Republica Kârgâză

În procesul de tranziţie de la o economie socialistă la o economie de piaţă, guvernul Republicii Kârgâze a solicitat ajutorul Băncii de Dezvoltare Asiatice (Asian Development Bank - ADB) pentru organizarea unor asociaţii de utilizatori de apă care să preia întreţinerea şi exploatarea reţelei de distribuţie a canalelor de irigaţii. Andrei Filotti a fost angajat ca şef de proiect pentru iniţierea acestei acţiuni. Activităţile proiectului acoperea şi problemele de legislaţie legate de statutele asociaţiilor, precum şi de transferul proprietăţii sistemelor de distribuţie către asociaţii. De asemenea, proiectul prevedea organizarea unor asociaţii pilot în trei zone diferite ale ţării şi calificarea personalului agenţiilor regionale şi raionale de ape în problemele de coordonare a formării de asociaţii.^[41]

modifică Activităţi de combatere a corupţiei

După întoarcerea sa din Republica Kârgâză, Andrei Filotti a fost numit director pentru operaţii al firmei SWIPCO, care acorda asistenţă diferitor guverne, pentru întărirea eforturilor de combatere a corupţiei. Firma SWIPCO, care era asociată cu organizaţia internaţională Transparency International era specializată în metode de urmărire a activităţilor de achiziţii guvernamentale.

Metodologiile puse la punct în cadrul SWIPCO prevedeau o urmărire continuă, prin organe independente, a procesului de achiziţii, pornind de la evaluarea necesităţilor achiziţiilor, elaborarea caietelor de sarcini, definirea condiţiilor de calificare a ofertanţilor şi de organizare a licitaţiilor, evaluarea ofertelor, contractarea lucrărilor, urmărirea execuţiei şi a livrărilor şi stabilirea de condiţii pentru contracte ulterioare, printre care menţinerea listelor de furnizor. Metodologia elaborată de SWIPCO permitea identificarea problemelor potenţiale înainte de luarea deciziilor şi luarea de măsuri corective înainte de efectuarea cheltuielilor. Ea se deosebea astfel de metodele de audit tradiţionale care analizează situaţiile după încheierea tuturor operaţiilor şi care de aceea nu permit evitarea cheltuielilor inutile.

Însemnate eforturi erau îndreptate şi pentru cursuri de calificare a salariaţiilor din diferite agenţii guvernamentale în aplicarea metodologiilor de combatere a corupţiei. În afara sarcinilor de coordonare care erau inerente poziţiei pe care o ocupa, Andrei Filotti s-a ocupat direct de o serie de proiecte dintre care merită să fie relevate umărirea activităţilor de achiziţii ale guvernului Ugandei, urmărirea contractelor pentru controalele serviciilor vamale din Republica Congo şi urmărirea contractelor de servicii ale Spitalului Central al oraşului Washington, D.C., Statele Unite.^[42]

Andrei Filotti s-a pensionat definitiv în anul 2003 şi trăieşte în prezent în comitatul Arlington, Virginia din Statele Unite

modifică Lucrări publicate

• Gospodărirea apelor, Bucureşti, 1965
• Repartiţia de beneficiari a investiţiilor, 1966
• Gospodărirea apelor, Bucureşti, 1972
• Lacuri de acumulare, Bucureşti, 1976
• Prevenirea şi combaterea inundaţiilor, Bucureşti, 1980
• Curs de gospodărire a apelor, Bucureşti, 1978
• Curs de regularizări de albii, Bucureşti, 1977
• Diferite articole în revistele Hidrotehnica şi Meteorologia, Hidrologia şi Gospodărirea Apelor

modifică Referinţe